Informații generale

Pierderea de auz, cunoscută și sub denumirea de hipoacuzie sau deficiență de auz, este dificultatea sau inabilitatea totală de a auzi.

Deficiența de auz poate apărea la o ureche sau la ambele. Ea poate fi rezultatul unei afecțiuni, al expunerii la toxine, al unei traume sau chiar un proces natural (îmbătrânire).

Hipoacuzia poate fi temporară sau permanentă și poate fi o stare preexistentă la naștere sau poate apărea ulterior.

Pierderea de auz este caracterizată ca ușoară, moderată, severă sau profundă, în funcție de pragul auditiv la care persoana afectată aude (vezi infograficul de mai jos).

În funcție de tip, hipoacuzia poate fi de transmisie, neurosenzorială sau mixtă.

Circa jumătate din cazurile de hipoacuzie se pot preveni.

În anul 2025, conform OMS, în lume trăiesc circa 1,5-1,6 miliarde de persoane cu diferite grade de pierdere de auz. Până în 2050, OMS estimează că numărul lor va crește la peste 2,5 miliarde.

Circa 0,2-0,3% dintre copii se nasc cu o afecțiune genetică ce cauzează pierdere de auz.

Tipuri de pierdere de auz

Există 3 tipuri de pierdere de auz, după localizarea afecțiunii:

  1. Pierderea de auz conductivă – cauzată de afecțiuni ale canalului auditiv, timpanului sau urechii medii.
  2. Pierderea de auz neurosenzorială – cauzată de afecțiuni ale urechii interne.
  3. Pierderea de auz mixtă – cauzată de o combinație de afecțiuni în urechea medie și în urechea internă sau la nervul auditiv.

În funcție de mecanismul afecțiunii, pierderea de auz poate fi:

  1. Genetică (manifestată la naștere sau ulterior).
  2. Caracteristică a procesului de îmbătrânire (prezbiacuzia). Este un proces normal care începe în jur de 20 de ani. La 30-40 de ani apar modificări de auz subtile, dar cu implicaţii majore, pentru ca la 70-80 de ani, mai mult de jumătate dintre persoane să sufere o scădere semnificativă a auzului.
  3. Consecință a administrării unor tratamente radiologice (chimioterapie) sau medicamentoase (cu substanțe ototoxice precum unele antibiotice din familia aminoglicozidelor, ca gentamicina sau streptomicina).
  4. Consecință a unei traume fizice (lovituri la cap).

Pierderea de auz conductivă (de transmisie)

Cauze:

  • Malformații ale urechii externe, canalului auditiv sau urechii medii
  • Infecții ale urechii cu acumulare de fluid în urechea medie în urma unei boli (otită)
  • Infecții ale canalului auditiv
  • Alergii
  • Slaba funcționare a trompei lui Eustachio
  • Perforarea timpanului
  • Tumori benigne
  • Acumulare de ceară în ureche
  • Otoscleroză

Pierderea de auz neurosenzorială

Cauze:

  • Malformații ale urechii interne
  • Boala Meniere, pojar, meningită
  • Boală autoimună a urechii interne
  • Cauze genetice
  • Vârstă (prezbiacuzie)
  • Tumori
  • Otoscleroză
  • Traumă acustică (expunere la zgomote foarte puternice)
  • Traumatism cranian