Tipuri de pierdere de auz

Există 3 tipuri de pierdere de auz, după localizarea afecțiunii:

  1. Pierderea de auz conductivă – cauzată de afecțiuni ale canalului auditiv, timpanului sau urechii medii.
  2. Pierderea de auz neurosenzorială – cauzată de afecțiuni ale urechii interne.
  3. Pierderea de auz mixtă – cauzată de o combinație de afecțiuni în urechea medie și în urechea internă sau la nervul auditiv.

În funcție de mecanismul afecțiunii, pierderea de auz poate fi:

  1. Genetică (manifestată la naștere sau ulterior).
  2. Caracteristică a procesului de îmbătrânire (prezbiacuzia). Este un proces normal care începe în jur de 20 de ani. La 30-40 de ani apar modificări de auz subtile, dar cu implicaţii majore, pentru ca la 70-80 de ani, mai mult de jumătate dintre persoane să sufere o scădere semnificativă a auzului.
  3. Consecință a administrării unor tratamente radiologice (chimioterapie) sau medicamentoase (cu substanțe ototoxice precum unele antibiotice din familia aminoglicozidelor, ca gentamicina sau streptomicina).
  4. Consecință a unei traume fizice (lovituri la cap).

 

Pierderea de auz conductivă (de transmisie)

Cauze:

  • Malformații ale urechii externe, canalului auditiv sau urechii medii
  • Infecții ale urechii cu acumulare de fluid în urechea medie în urma unei boli (otită)
  • Infecții ale canalului auditiv
  • Alergii
  • Slaba funcționare a trompei lui Eustachio
  • Perforarea timpanului
  • Tumori benigne
  • Acumulare de ceară în ureche
  • Otoscleroză

 

Pierderea de auz neurosenzorială

Cauze:

  • Malformații ale urechii interne
  • Boala Meniere, pojar, meningită
  • Boală autoimună a urechii interne
  • Cauze genetice
  • Vârstă (prezbiacuzie)
  • Tumori
  • Otoscleroză
  • Traumă acustică (expunere la zgomote foarte puternice)
  • Traumatism cranian

 

Tratamentul pierderii de auz

Metoda de recuperare sau tratament depinde de gravitatea afecțiunii și de tipul acesteia. În anumite cazuri, pierderea de auz se poate compensa prin aparate auditive mai simple, în timp ce în alte cazuri, pacienții au nevoie de aparate auditive mai performante care amplifică numai anumite sunete sau chiar de un implant auditiv.

Ca regulă generală, tratamentul timpuriu previne agravarea ulterioară a pierderii de auz. Deci tratează din timp pierderea de auz!

Dacă suspectezi că auzul tău slăbeşte, contactează audiologul pentru a afla dacă suferi de o pierdere de auz şi care sunt fi cauzele acesteia, cum să primeşti tratamentul potrivit și ce măsuri să iei ca să previi degradarea și mai mare a auzului.

Tratamentul pierderii de auz conductive

Absența congenitală, malformația sau disfuncționalitatea canalului auditiv sau structurilor urechii medii pot fi corectate chirurgical. Dacă acest lucru nu este posibil, auzul poate fi îmbunătățit alternativ prin amplificarea sunetelor cu ajutorul unui dispozitiv implantabil cu conducție prin os sau cu o proteză convențională, în funcție de starea nervului auditiv.

Infecțiile acute ale urechii se tratează cu medicație antibiotică sau antifungică.

Infecțiile cronice, prezența cronică a lichidului sau tumorile necesită, de obicei, intervenții chirurgicale.

Pierderea de auz conductivă cauzată de traumatisme este frecvent ameliorabilă prin chirurgie reparatorie a structurilor urechii medii, făcută după ce starea pacientului se stabilizează în urma traumatismului.

O formă genetică a pierderii de auz conductive este otoscleroza, afecțiune care apare de obicei în tinerețe și în care o creștere osoasă anormală afectează unul din osiculele urechii („scărița”) împiedicând transmiterea sunetului. Otoscleroza poate fi ținută sub control fie prin chirurgie pentru a înlocui „scărița” imobilă cu o proteză mobilă, sau prin protezare auditivă. Cercetările sugerează că virusul pojarului poate contribui la accelerarea otosclerozei.

Tratamentul pierderii de auz neurosenzoriale

Hipoacuzia neurosenzorială este în cele mai multe cazuri ireversibilă și se suplinește prin protezare auditivă sau, dacă nu este de ajuns, prin stimulare electrică directă a nervului auditiv. Acest din urmă lucru se realizează prin dispozitivul numit implant cohlear, pe calea unei intervenții chirurgicale.

Hipoacuzia neurosenzorială cauzată de traumatism cranian sau de traumă acustică (expunere la sunete excesiv de puternice) poate răspunde la terapie medicală cu corticosteroizi în vederea reducerii inflamării celulelor ciliate sau la intervenție chirurgicală.

Dacă afecțiunea apare brusc în urma unei infecții virale, de asemenea terapia medicală cu corticosteroizi s-a dovedit destul de eficientă.

Boala autoimună a urechii interne, care se instalează bilateral progresiv în interval de câteva luni, este tratată medical pe termen lung cu corticosteroizi.

Pierderea de auz neurosenzorială fluctuantă se asociază uneori cu boala Meniere, având ca simptome tinnitus (sunet permanent în urechi, în cap sau în jurul capului) și vertigo (amețeală). Boala Meniere poate fi tratată medical prin dietă săracă în sodiu, diuretice și de asemenea corticosteroizi sau, alternativ, prin diferite metode de chirurgie.

Hipoacuzia neurosenzorială provocată de tumori ale nervului adiacent nervului auditiv în general nu răspunde bine la îndepărtarea chirurgicală sau la iradierea tumorii decât dacă aceasta din urmă este foarte mică în dimensiuni (cu rata de succes de 50%).

Hipoacuzia cauzată de boli ale sistemului nervos central poate răspunde la tratamentul specific bolii care afectează sistemul nervos.