Soluții de redare a auzului. Tehnologie disponibilă

Dispozitivele acustice, electronice și bio-medicale disponibile pentru tratamentul și suplinirea deficiențelor de auz au cunoscut o dezvoltare fără precedent în ultimele decenii, trecând de la dispozitivele analogice (amplificatoare sonore), la cele digitale (amplificatoare digitale multicanal reglabile computerizat) pentru a se ajunge la procesoarele cibernetice utilizate în implanturile cohleare.

Majoritatea acestor dispozitive moderne permit procesarea automată a semnalului de către sistem în funcție de condiții. Astfel este uşurată adaptarea la diverse medii de sunet; spre exemplu, focalizarea şi reducerea automată a zgomotului permit purtătorului o conversație bună cu persoane diferite care vorbesc într-un mediu zgomotos.

 

Soluții tehnologice pentru recuperarea sau suplinirea auzului

  • Protezele auditive
  • Implantul cohlear
  • Implantul cu conducție osoasă
  • Implantul electro-acustic

 

1. Protezele auditive „obișnuite” (cu amplificare)

„Aparatele” auditive sunt forma uzuală de protezare pentru persoanele cu hipoacuzie ușoară sau medie. Acestea funcționează prin amplificarea sunetului, suplinind astfel auzul deficitar.

Fiecare proteză este reglată individual, în funcţie de pragul auditiv rezultat din audiogramă şi de preferinţele pacientului, pentru a asigura eficiență și confort maxime. Pe lângă pierderea de auz, la alegerea protezei se iau în calcul și factori precum: mărimea canalului urechii, starea de sănătate a urechii, eventualele defecte fizice (malformații ale pavilionului etc.) și vârsta purtătorului.

Din aceste motive, aparatele auditive nu pot fi folosite de o altă persoană și nici „cumpărate” ca atare de la magazin. Vă recomandăm să nu achiziționați proteze care nu v-au fost recomandate expres de medic, chiar dacă ele sunt vândute sub alte denumiri, pentru că riscați să vă deteriorați permanent auzul.

Ca formă, protezele pot fi externe (retroauriculare) sau interne (intraauriculare). Cele interne sunt mai scumpe în general, dar au avantajul că sunt mai puțin vizibile sau chiar nu se văd deloc.

Mai multe detalii pe pagina Programului Național de Tratament al Surdității pe website-ul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

 

2. Implantul cohlear

Implantul cohlear este un dispozitiv biomedical care înlocuiește auzul natural la persoanele suferinde de hipoacuzie severă sau profundă. O descriere completă a implantului cohlear poate fi regăsită pe website-ul asociației Darul Sunetului.

Întrebări și răspunsuri referitoare la operația de implant cohlear

Î.: Care sunt şansele de reuşită în urma intervenției chirurgicale de implantare?

R.: Şansele de recuperare în urma implantării sunt mari. Dacă afecțiunea este identificată rapid, iar implantarea se realizează în timp util, dacă reabilitarea se face conform normelor, vom avea în final un pacient aproape de normal din punct de vedere auditiv şi verbal, adică un individ pregătit pentru o şcoală normală, pentru o familie normală, pentru o viaţă personală normală.

Î.: Cum aude persoana cu implant faţă de cineva care aude natural?

Avantajul la copilul cu surditate este că nu face comparaţie cu auzul normal, întrucât primele sale senzații auditive sunt cele furnizate de implant. Dacă avem un pacient care a auzit înainte, situaţia poate diferi și pacientul se poate arăta dezamăgit un timp; însă, dacă reglajele aparatului sunt făcute profesionist, un astfel de pacient ajunge să declare că aude aproape normal în doar câteva luni. Procesul de adaptare este dependent atât de reglajele aparatului cât şi de plasticitatea creierului, capacitatea creierului de a se adapta la condiţii noi.

Î.: Există o vârstă ideală pentru ca pacientul eligibil să primească implantul cohlear?

Da. Sunt două reguli. La copilul cu surditate înnăscută implantul ar trebui făcut între 1 şi 2 ani iar la ceilalţi pacienţi, copii sau adulţi cu surditate dobândită, implantul trebuie făcut cât mai aproape de momentul declarării ineficienţei protezei auditive convenţionale.

Î.: Ce fel de analize și investigații trebuie făcute înainte de implantul cohlear?

Înainte de implantul cohlear este nevoie de un bilanţ complex care începe cu evaluarea audiologică. Dacă după aceste evaluări avem un candidat la implant, se va face apoi un bilanţ multidsciplinar (imagistic – investigații CT/RMN, anesteziologic, logopedic, neuropsihiatric, pediatric etc). Cel de-al doilea bilanţ este necesar pentru evaluarea bolilor asociate, a posibilităţii efectuării implantului şi a posibilităţii de reabilitare cu performanţe cât mai mari.

Î.: Ce alte cheltuieli sunt necesare, presupunând că pacientul este înscris în Programul Național de implant cohlear?

În România, un pacient care recurge la implant trebuie să aibă posibilitatea să îşi asigure toate cheltuielile postimplantare, respectiv consumabile, terapie și reabilitare auditiv-verbală (logopedie).

Î.: Ce riscuri implică intervenţia pentru implant cohlear?

Riscul anesteziei, riscul unor complicaţii rare, de tip infecţios şi pareza sau paralizia de nerv facial. Aceste riscuri sunt însă minime în cazul unei echipe antrenate.

 

3. Implantul cu conducție osoasă

Implantul cu conducere osoasă este recomandat în hipoacuzia conductivă, hipoacuzia mixtă sau surditatea unilaterală.

Foarte multe dintre sunetele pe care le auzim se transmit prin vibraţiile din os (prin mecanismul numit „conducere osoasă”). Atunci când urechea externă sau cea medie sunt afectate, fluxul sonor este împiedicat să pătrundă eficient în urechea internă. Dacă proteza auditivă uzuală funcționează prin amplificarea sunetelor în zona afectată, implantul cu conducere osoasă are rolul de a îmbunătăți și a transmite sunetele la urechea internă.

La fel ca și implantul cohlear, implantul cu conducție osoasă este compus din două piese: procesorul de sunet (purtat extern) și implantul din titan, amplasat în osul din spatele urechii (prin intervenție chirurgicală), la care se adaugă fie un abutment (piesă de conexiune), fie o conexiune magnetică, pentru fixare. Funcționarea este de asemenea similară: procesorul de sunet captează sunetele din mediu, le transformă în vibraţii şi le transmite la implant prin intermediul abutmentului sau prin conexiunea magnetică. Implantul transmite vibraţiile prin os direct în urechea internă și astfel se formează senzația auditivă.

 

4. Implantul electro-acustic

Implantul electro-acustic este recomandarea medicilor în cazul diagnosticului de surditate parțială. Aceasta este o formă de hipoacuzie neurosenzorială care se caracterizează prin incapacitatea de a auzi sunetele de înaltă frecvență, deși pacientul aude relativ bine sunetele de joasă frecvență.

La fel ca pentru toți pacienții cu hipoacuzie neurosenzorială, protezarea dă rezultate nesatisfăcătoare, în special în ceea ce privește înțelegerea vorbirii. În același timp, implantul cohlear obișnuit este la rândul său neindicat, întrucât nu permite pacientului să beneficieze de auzul natural rezidual pe frecvențe joase.

Soluția ideală pentru acești pacienți este stimularea combinată electrică și acustică, adică aplicarea simultană a amplificării acustice, care folosește auzul rezidual pe frecvențe joase, și a implantului cohlear, care stimulează prin semnal electric frecvențele înalte, la aceeași ureche.

Implantul electro-acustic este contraindicat în următoarele diagnostice:

  • Surditate progresivă
  • Surditate autoimună
  • Surditate provocată de meningită, de otoscleroză sau de osificarea cohleei
  • Malformații ale cohleei
  • Afecțiuni ale urechii externe care contraindică portul dispozitivelor de amplificare.