Ce este screeningul auditiv al nou-născutului

Screeningul auditiv al nou-născutului este o testare obiectivă a auzului, fără a necesita un răspuns voluntar din partea nou-născutului. Testarea urmăreşte detectarea încă din primele zile de viaţă a copiilor cu tulburări de auz, cu scopul de a găsi cei câţiva copii (1-2 la fiecare 1.000 de nou-născuţi) care au probleme permanente de auz. Testarea va detecta atât tulburările permanente de auz cât şi tulburări tranzitorii, prezente la momentul examinării, dar care se vor rezolva în primele zile sau săptămâni de viaţă. În lipsa screeningului auditiv copiii cu hipoacuzie sunt diagnosticaţi la o vȃrstă medie de 2,5 ani, ceea ce înseamnă o perioadă lungă de deprivare auditivă, cu impact negativ asupra achiziţionării limbajului şi dezvoltării psiho-sociale şi cognitive a copilului. Screeningul auditiv al nou-născutului are drept rezultat stabilirea unui diagnostic încă din primele luni de viaţă şi permite intervenţia timpurie, astfel încât întârzierea în dezvoltarea limbajului să fie cât mai mica.

Cȃnd se face screeningul auditiv

Screeningul auditiv al nou-născutului se face în primele zile de viaţă, cu o zi înainte de externare sau în ziua externării. Rezultatul este sub formă de PASS, adică „a trecut testul”, sau REFER, „nu a trecut testul”. PASS înseamnă că toate structurile urechii, până la celulele ciliate externe din cohlee, sunt sănătoase. REFER înseamnă doar că testul trebuie repetat, întrucât ceva a împiedicat recepţionarea semnalelor emise de către urechea internă. Se recomandă repetarea testelor în jurul vârstei de o lună. Dacă la vârsta de 1 lună copilul nu trece testul, trebuie îndrumat către un centru de diagnostic audiologic unde ar trebui retestat în jurul vârstei de 3 luni. Copiii care au trecut testul (PASS) dar au factori de risc (prematuri, dismaturi, hiperbilirubinemie, terapie intensivă mai mult de două zile, ototoxice etc.) de asemenea se recomandă să fie retestați.

În ce constă testarea auditivă de screening şi interpretarea rezultatelor

Testarea auditivă de screening se poate face cu otoemisiuni acustice sau cu potenţiale evocate audititiv de screening. Otoemisiunile acustice înregistrează semnale emise de către celulele ciliate externe din cohlee, deci pentru a putea fi captate trebuie ca toate structurile urechii de până la cohlee să fie sănătoase. Potențialele evocate auditiv de screening testează integritatea structurilor auditive până la nivelul trunchiului cerebral. Otoemisiunile acustice reuşesc să detecteze peste 90% din hipoacuziile congenitale. Nou-născuţii cu factori de risc – probleme perinatale (hipoxie, hiperbilirubinemie), premature, dismatur, antecedente heredo-colaterale de hipoacuzie, sindroame asociate cu hipoacuzia, administrare de medicamente ototoxice, terapie intensivă (NICU) mai mult de 48 de ore – necesită testare screening cu potenţiale evocate auditiv pentru a evalua şi căile auditive.

Otoemisiunile acustice: testarea constă în introducerea unei sonde în conductul audtiv extern al nou-născutului. Sonda emite sunete iar celulele ciliate externe din cohlee emit, la rândul lor, un sunet pe care îl captează sonda din ureche. Testarea durează 2 până la 5 minute şi nu necesită o camera insonoră, ci doar un copil liniştit şi un ambient liniştit. Prezenţa sunetelor emise de ureche apare sub forma răspunsului PASS în timp ce absenţa sunetelor apare sub forma REFER. PASS înseamnă că urechea externă este liberă, structurile urechii medii sunt sănătoase, urechea medie este liberă şi celulele cliate externe sunt sănătoase. REFER nu înseamnă decȃt că nu s-a putut înregistra răspunsul celulelor ciliate externe. Acest lucru se poate întâmpla fie pentru că există o hipoacuzie permanentă şi celulele nu pot emite acele sunete, fie pentru că ceva a împiedicat pătrunderea sunetelor până la cohlee sau nu s-au putut înregistra răspunsurile: vernix caseosa în conductul auditiv, conduct prea îngust, sonda sprijinită de peretele conductului, uneori lichid în urechea medie. Aceste situaţii pot să dispară cu ocazia reluări testării, în ziua următoare sau în săptămânile următoare.

Potenţialele evocate auditiv de screening evaluează sistemul auditiv până la nivelul trunchiului cerebral. Este tot o evaluare calitativă ca şi otoemisiunile doar că pot detecta şi problemele auditive dincolo de celulele ciliate externe cum ar fi neuropatia auditivă. Testarea presupune montarea a trei electrozi de suprafaţă şi o sondă care emite sunete ca şi în cazul otoemisiunilor acustice. Electrozii captează semnale de la nivelul nervului auditiv, de la nivelul nucleilor şi al căilor de conducere din trunchiul cerebral, semnale interpretate sub forma de PASS sau REFER, adică răspuns prezent sau absent.

În prezent Programul Naţional este prevăzut cu aparate de otoemisiuni acustice, test care trebuie făcut tuturor copiilor. În cazul copiilor care prezintă factor de risc ar trebui efectuate potenţiale evocate auditiv, chiar dacă rezultatul otoemisiunilor acustice este bun, aceşti copii trebuie îndrumaţi căţre un centru de diagnostic pentru a fi urmăriţi în timp, din punct de vedere audiologic.

Ce trebuie făcut dacă „nu a trecut testul”

Dacă testarea din maternitate nu a ieşit bine, se recomandă retestarea în următoarele săptămâni, până la vârsta de o lună. Medicul de familie care va lua nou-născutul în evidenţă trebuie să verifice dacă s-a efectuat testul şi rezultatul lui pentru a putea trimite copilul la reevaluare dacă este cazul. La a doua testare, cei mai mulţi copii trec testul pentru că dispar secreţiile din ureche care împiedică testarea şi doar un mic procent necesită o evaluare audiologică în scop diagnostic în jurul vârstei de 3 luni, într-un centru de diagnostic specializat.

Testele de screening ridică doar suspiciunea unei hipoacuzii. Este vorba de un test calitativ şi nu cantitativ. O parte din copiii care nu trec testul iniţial vor trece testul ulterior, fără a avea diagnostic de hipoacuzie permanentă.

Între 3 şi 6 luni, copilul care necesită retestare trebuie să ajungă într-un centru de diagnostic audiologic pentru a se putea stabili diagnosticul şi a se începe eventualele demersuri pentru corectarea hipoacuziei.

Testarea auditivă de screening reprezintă o muncă de echipă între neonatologul care efectuează prima etapă a screeningului, medicul de familie care are rolul de a supraveghea copilul şi de a-l îndruma către un centru de diagnostic, și medicul ORL-ist sau audiologul de la centru, care va evalua cantitativ auzul copilului pentru a putea stabili diagnosticul final şi conduita terapeutică ce se impune.