Informații generale

Pierderea de auz, cunoscută și sub denumirea de hipoacuzie sau deficiență de auz, este dificultatea sau inabilitatea totală de a auzi.

Deficiența de auz poate apărea la o ureche sau la ambele. Ea poate fi rezultatul unei afecțiuni, al expunerii la toxine, al unei traume sau chiar un proces natural (îmbătrânire).

Hipoacuzia poate fi temporară sau permanentă și poate fi o stare preexistentă la naștere sau poate apărea ulterior.

Pierderea de auz este caracterizată ca ușoară, moderată, severă sau profundă, în funcție de pragul auditiv la care persoana afectată aude.

În funcție de tip, hipoacuzia poate fi de transmisie, neurosenzorială sau mixtă.

Circa jumătate din cazurile de hipoacuzie se pot preveni.

În anul 2013, existau în lume circa 1,1 miliarde de persoane cu diferite grade de hipoacuzie. Circa 0,2% dintre copii se nasc cu o afecțiune genetică ce cauzează pierdere de auz.